“Cate bordeie atata obiceie”, nimic mai adevarat, mai ales cand vine vorba de o reteta de zacusca. Fiecare gospodina are aport personal, fiecare reteta de zacusca e una deosebita si chiar si facuta dupa aceeasi reteta, zacusca poate avea un gust diferit. Dar ceva parca ramane totusi neschimbat. In cazul meu e amintirea legata de familia mea, de Buni Sia si zacusca noastra, asa cum o stiu de cand eram mica. O fi buna, o fi foarte buna, o fi mai buna sau mai putin buna ca zacusca altora, nu conteaza, atata timp cat noi o mancam cu drag. Si cei care au gustat din zacusca pe care am facut-o in toamna au fost incantati de ea si asta m-a bucurat foarte tare.
Povestea a fost cam asa: am pregatit o portie de zacusca (ies in jur de 32 de borcane de 400g) undeva pe la sfarsitul lui august. Apoi am realizat, pe la inceputul lui octombrie, ca are o trecere foarte mare si am decis sa mai pregatim o portie, respectiv sa coacem legumele pe care sa le tinem insa la congelator si sa pregatim zacusca numai cand e gata prima portie. Vineri s-a terminat ultimul borcan, asa ca am inceput planurile pentru zacusca de primavara 2011.
Ingrediente:
- 10 kg vinete
- 7 kg gogosari
- 7 kg ardei kapia
- 2,5 kg ceapa alba
- 3 l ulei
- 2 litri suc de rosii (sau bulion amestecat cu apa)
- sare grunjoasa dupa gust
- foi de dafin (8-10 bucati)
Mai intai si mai intai, am copt vinetele, ardeii si gogosarii pe gratar. Daca le coaceti acasa, vinetele e coaceti pe plita, pe aragaz, iar ardeii si gogosarii ii coaceti in cuptor, asezati in tavi tapetate cu hartie de copt. Important e sa ii intoarceti de mai multe ori, ca sa fie copti uniform si sa va fie mai usor sa ii decojiti. Imediat ce ii scoteti din cuptor ar fi bine sa ii puneti intr-un vas, sa ii presarati cu sare si sa ii acoperiti cateva minute pentru ca astfel coaja se desprinde cel mai usor. Vinetele se decojesc ca si pentru salata de vinete, iar in cazul gogosarilor si ardeilor avem grija maxima sa inlaturam nervurile si samburii. Astea fiind spuse, am pus legumele in pungi si le-am dat la congelator pana… acum doua zile.
Apoi am dat legumele prin masina de tocat, de data asta insa treaba a mers foarte repede si foarte lin, pentru ca e primul an in care avem ca ajutor la zacusca mixerul KitchenAid si accesoriile lui.
Nu va mint, Buni Sia l-a privit cu ochi rai la inceput, pentru ca “masina de tocat ii aia manuala, care se prinde de masa!”.
S-au imprietenit instant cand a vazut cat de repede si de bine isi face treaba.
Am curatat ceapa si de maruntirea ei s-a ocupat tot KitchenAid-ul, robotul de bucatarie de data asta. Buni din nou l-a privit cu scepticism, pentru ca era sigura ca va taia ceapa prea marunt, insa am folosit functia de pulse si totul a fost perfect, ceapa a fost maruntita fara a lasa prea multa apa.
Am calit apoi ceapa intr-un litru de ulei, pana a devenit translucida.
Peste ceapa am adaugat legumele, am amestecat bine, apoi am pus restul de ulei, frunzele de dafin si bulionul. Am amestecam iar, am sarat dupa gust si de aici a inceput calvarul pentru Daniel, care a amestecat in continuu in zacusca, timp de 4 ore, ca sa nu se prinda de fund. Desigur, mai e si varianta in care dati cratita la cuptor la foc foarte mic si va scutiti de amestecat, insa aveti sanse sa se prinda putin de fundul oalei sau sa se afume. Nu e insa o regula, fiecare face cum ii e mai usor. Stim ca zacusca este fiarta cand se ridica putin ulei la suprafata.
Am sterilizat apoi borcanele, 5-6 minute in cuptorul incins si in borcanele fierbinti (nu uitati sa folositi manusi de bucatarie) am turnat zacusca, la fel de fierbinte, folosind o cana cu cioc. Am umplut borcanele pana la filet.
Apoi cu lingura am apasat usor, ca sa iasa bulele de aer de pe margini. Am pus capacul, pe care l-a strans Daniel cu forta lui “herculeana” si le-am pregatit un culcus: pe o patura groasa am asezat pungile de plastic in care am pus borcanele. Am rulat cu grija pungile, astfel incat sa ajunga pana la gatul borcanelor. Cand le-am terminat de asezat pe toate in culcus (au iesit fix 16 borcane de 800g) le-am acoperit bine de tot cu o patura si mai groasa, le-am pupat pe frunte si le-am dorit noapte buna. Au stat in barlog 2 zile, pana s-au racit complet si azi le-am mutat in camara.
De data asta, pentru prima data de cand imi aduc eu aminte, Buni nu ne-a putut ajuta la zacusca deloc deloc, pentru ca nu este in cea mai buna forma. Chiar radeam la un moment dat, cand a zis, uitandu-se cum mixerul toaca legumele “imi pun si eu un sort, sa dau impresia ca ma implic la zacusca”. Am vrut insa sa fie cu noi, sa facem zacusca sub supravegherea ei si mai ales sa simta cat de importanta este pentru mine, cat ii multumesc pentru fiecare sfat, cum ii tin caietul de retete ca pe o carte sfanta si cat de mult o iubesc. Sa va fie de bine!


























un borcan prin posta pana la bv nu se poate…:) stau si inchit in sec…