Eu nu m-am bucurat de bunicii paterni niciodata, de aceea nu am scris niciodata pe blog vreo reteta culinara mostenita de la ei. Nu m-am bucurat pentru ca bunicul a plecat dintre noi mult prea repede si mi-l aduc aminte doar vag iar de “bunica” (o titulatura care i-a fost atribuita doar pentru ca asa se cadea, fiind mama tatalui meu) nu m-am bucurat pentru ca nu a vrut niciodata sa se bucure de noi. Dar 2 lucruri le-am apreciat mereu la ea: ca i-a dat viata unui om atat de deosebit ca si tata si farfuriile si oalele ei (din care nu am mancat prea des, dar le-am admirat cu mintea mea de copil). Farfuriile astea de tabla, vreo 3 la numar si vreo 2 craticioare sunt tot ce am de la ea, asta ca sa explic povestea farfurioarei din poza.
Reteta de azi vine insa de la Buni Sia, care nu numai ca merita sa fie numita Bunica, ci este TOT pentru noi. A facut mai mult decat se poate imagina si de la Buni Sia avem nu doar o mama extraordinara, ci si o mosternire de exceptie: o familie deosebita, matusi, unchi, verisori, retete excelente si multa dragoste si afectiune. Asta e tocanita pe care Buni Sia o face de cand imi aduc aminte si e era musai sa v-o arat, o reteta simpla, de iarna, foarte consistenta si “buna pentru suflet si burtica”. Gata cu sentimentalismele, sa trecem la reteta, zic!
Ingrediente:
– o ceapa mare alba
– 2 fire de carnat de casa
– 7-8 cartofi mari
– 3 morcovi mari
– un cub supa de pui (gasiti la magazinele bio)
– sare si piper dupa gust
– ulei, apa
Tocam ceapa marunt. Intr-o cratita incapatoare, punem ulei cat sa acopere fundul vasului si calim in ulei ceapa, pana devine transparenta.
Punem apoi carnatul de casa, taiat feliute si il prajim impreuna cu ceapa.
Cand carnatul este rumenit, punem cartofii si morcovii taiati cubulete, amestecam bine, apoi turnam apa cat sa acopere cartofii. Condimentam dupa gust, punem si cubul pentru supa si lasam sa fiarba la foc mic, amestecand din cand in cand, pana cartofii si morcovii sunt fierti si tocanita este consistenta.
Nu mai are rost sa va spun ce buna e cu muraturi de orice fel, gogosari, conopida, castraveti, gogonele! Pofta mare sa aveti si sa va bucurati de bunici daca ii mai aveti sau sa vi-i amintiti mereu daca nu mai sunt printre noi, pentru ca ei, sufletul si toata mosternirea lor traiesc si merge mai departe prin noi.
Mmm.. mi-ai adus aminte de copilarie.. Parca simt gustul tocanitei facuta de bunca pe plita, la foc de lemne…
si eu am invatat tot de la bunici sa gatesc si ma bucur foarte mult…
🙂 bunicii chiar sunt nepretuiti!
Teo, reteta asta mie-mi aminteste mereu de iarna, nu as putea sa iti spun care ar fii motivatia, dar… cred ca din cauza carnatilor 😀
Si eu tot de la bunica am invatat reteta, cand aveam 12 anisori ( a fost prima mea mancarica gatita, imi amintesc ca am si afumat-o putin:D ).
Doar ca in partea noastra ( sunt olteanca ) se pune si bulion sau rosii tocate si verdeata.
Multumesc frumos pentru retetele copilariei aduse in prim-plan!
Da-i cu Ardealu'! Vai ce pofta mi-ai facut, e printre mancarurile mele favorite. Cu o foaie-doua de dafin o condimentez eu si e incredibila.
Teo, sunt in asentimentul tau cu bunicii paterni, la fel s-a intamplat si la mine. E trist, dar se intampla! Reteta propusa de tine incanta ochii prin imaginile explicative. o voi incerca cu siguranta, dar voi renunta la carnati pt a o face de post. acum ma duc pe la dulciuri, poate gasesc o reteta de cozonac, as vrea sa fac de craciun, sa-l framante masina de paine si eu sa-l coc. Ar fi pentru prima oara si sunt mai mult ca convinsa ca imi va iesi, orice reteta a ta, incercata prima oara mi-a iesit! te pup!
Mai trebuie sa astept putin pana se afuma carnatii de casa …intr-o saptamana ar trebui sa fie gata…iar apoi am sa incerc si eu reteta…arata foarte gustos, yummii :))
amintiri din copilärie….mäncare simplä si totusi bunä
Foarte tare! Poti sa-mi spui unde gasea bunica ta “cuburi de supa de pui”? Sigur nu folosea si ghimbir sau sofran (sau poate garam masala)? (ca parca am vazut tot o reteta “traditionala” de la bunici pe la cineva, care folosea ghimbir la chiftelutze marinate). Uleiul presupun ca era de masline…