When in Rome – la plimbare prin centru

Stiu ca sunteti toti ghiftuiti dupa sarbatori si numai de retete nu aveti chef, asa ca mai luam o zi de pauza de la gatit si o sa profit de asta sa va mai povestesc pe unde am umblat, ce am mai vazut si ce am mai mancat la Roma. Sincera sa fiu, pana la Roma nu mi-a placut niciodata sa merg intr-un oras fara sa ma documentez foarte bine inainte si nici sa umblu cu harta-n mana nu era cel mai mare hobby al meu, dar toate astea s-au schimbat o data cu excursia asta. De ce? Pentru ca o data ce ai ajuns in centrul Romei, toata treaba-i ca si rezolvata! Important e sa ajungeti cu metroul la statia Colosseo si de acolo, puteti sa luati centru la pas si sa vedeti tot ce e de vazut, cu harta in mana, incetuc si cu treaba buna!

De pe Corso, strada cu toate magazinele mari, o iei pe o straduta ingusta, pietruita si auzi un murmur… de apa, de oameni… si cand nici nu te astepti, ajungi la Fontana di Trevi! Asta e unul dintre cele mai frumoase lucruri in centrul Romei: pe orice straduta mergi ajungi intr-un loc spectaculos: Pantheonul, Fontana di Trevi, Piazza Spagna, Piazza Navona etc. Si in fiecare loc e de poposit, de vazut si mai ales de mancat ceva. Pe metrou ne-am imprietenit cu o doamna foarte draguta, italianca get-beget, care zis ca nu trebuie sa ratam “pizza a taglio” de la Fontana di Trevi. Ce inseamna pizza a taglio? Inseamna de obicei o pizzeria foarte mica, de 2-3 metri patrati, unde e plin de pizze imense, din care vanzatorul iti taie cu foarfeca o felie exact atat de mare sau de mica pe cat o vrei. Combinatiile de pizza sunt atat de diverse, de la vinete la flori de dovlecel si pana la clasicele diavola (care in Italia e super-picanta si nu v-o recomand daca aveti probleme cu digestia) sau capriciosa. Cu 3-4 euro te saturi de pizza, deci e o masa rapida, satioasa, numai buna de luat la mana, ca sa continuam plimbarea. Despre Fontana di Trevi ce sa va spun? Ca e minunata? Probabil stiti deja! Ca merita vazuta? Cu siguranta! Ca am aruncat moneda? Am aruncat, bineinteles si inca sper sa mi se indeplineasca dorinta.

De la Fontana di Trevi am luat-o din nou pe stradute si in cateva minute, am ajuns la Piazza Spagna. Nu, nu stiu exact cate minute, pentru ca in Roma timpul este relativ… ai impresia ca ai mers putin, te fura peisajul, oamenii, magazinele, terasele si gelateriile si de fapt, cand te uiti pe harta, ajungi la conluzia ca ai mers kilometrii intregi. Dar nu e cazul acum, ca Piazza Spagna chiar e aproape de Fontana di Trevi. In majoritatea filmelor italiene, lumea sta pe treptele care duc din Piazza Spagna si pana la biserica Trinita dei Monti si asta am facut si eu: mi-am luat o cafea (de la Mc si daca vreti sa stiti, primul McDonald’s din Italia s-a deschis langa faimoasele scari si e acolo si acum) si am stat cateva ore bune pe “la scalinata”. Nu e deloc plictisitor, daca asta va intrebati, pentru ca atata lume trece pe acolo ca nu ai cum sa te plictisesti si nici vanzatorii ambulanti de “diverse” nu te lasa sa uiti ca esti intr-unul dintre cele mai populare locuri din Roma.

De aici am pornit inapoi spre Via del Corso si am urmat semnul care indica drumul spre “Pantheon”. Am mers putin, poate 5 minute si apoi, de dupa colt, cand nici nu ne asteptam, in fata noastra s-a deschis Piazza della Rotonda si am dat nas in nas cu maretul Pantheon. Va promit ca nu exagerez, chiar asta e senzatia, ca toate te pandesc de dupa colt si abia asteapta sa te uimeasca in maretia lor, imediat ce iesi de pe stradutele stramte si pline de terase.

Toata Piazza de la Rotonda e plina de terase, restaurante si gelaterii si ce poate fi mai frumos decat sa mananci preparate traditionale avand ca priveliste frumosul Pantheon? Asa ca ne-am asezat la una dintre terase, Napoletano’s, unde am mancat meniul zilei, care insemna bruschetta, pizza sau paste si o bautura, suc, apa sau bere, toate la 10 euro de persoana. Rezonabil, avand in vedere locatia. Seara, Piazza della Rotonda se animeaza, se transforma intr-o mare scena unde “evolueaza” tot soiul de artisti, de la mimi si clowni si pana la cantareti de toate genurile musicale. Mancarea de la Napoletano’s a fost ok. Nu exceptionala, dar ok. Am mancat paste carbonara (in Roma si in Lazio in general, pastele alla carbonara nu se fac cu smantana dulce si sosul cremos e numai si numai pe baza de ou si parmigiano) si penne al salmone (penne cu somon). Am apreciat ca toti chelnerii erau italieni si ne-au spus cate una alta despre mancarea din farfurie.

In Piazza della Rotonda am revenit in fiecare zi, pentru ca locul care mi-a placut cel mai mult din Roma. Atmosfera, oamenii, stradutele pline… m-au cucerit si m-au facut sa imi doresc sa revin in fiecare seara, asa ca am mai luat cina “in zona”. Cum am intrat pe straduta care leaga Pantheonul de Via del Corso am gasit o trattoria pe care am iubit-o din prima secunda “Rotonda Trattoria”. La inceput ne-au asaltat chelnerii, care stau in fata restaurantului si te invita sa vezi meniurile. Nu am avut nevoie de prea multa convingere si chiar am avut de unde alege! Spre deosebire de alte restaurante de pe langa Pantheon aici meniurile turistice sunt foarte variate si contin si alte preparate traditionale romane, in afara de paste si pizza, gen carciofi alla romana, peste (in special baccala), trippa alla romana etc. Noi am luat un meniu cu lasagna, cotoletta di pollo (fripturica de pui), patatine (un fel de cartofi taranesti, fierti intai si apoi trasi la tigaie) si desertul, dolce della casa (care putea fi tiramisu sau panna cotta, depinde de la zi la zi) si bautura, la doar 9,50 euro si un alt meniu, cu bruschetta, pizza, desert si bautura la 8 euro. Foarte rezolabil, mai ales avand in vedere locatia. Am baut si bere, Nastro Azzuro si la final, cand am cerut nota… am primit sampanie din partea casei “perche siete carini!”. Cu alte cuvinte, suntem niste draguti si niste adorabili si pentru asta am primit sampanie. Asa ca a fost musai sa revenim si a doua zi! Am dat peste aceeasi chelneri simpatici, mancare buna si preturi foarte acceptabile.

In prima zi de plimbare prin centru, de fapt la prima noastra masa in Roma, obositi dupa zbor, cazare si umblat pe jos pana la epuizare, am mancat pe aceeasi straduta care duce de la Corso la Pantheon, la o terasa care e vesnic plina, La Locanda del Tempo. Desi nu au meniuri pentru turisti, la ei este vesnic un happy hour si preturile sunt accesibile oricui: o portie imensa de carbonara 5 euro, lasagna 4 euro, paharul de vin undeva la 2-3 euro si marele soc, bruschettele, pentru care am platit 6 euro 🙂 Una peste alta mancarea a fost ok (nici pe departe la fel de buna ca si la Trattoria Rotonda sau la Bucatino in Testaccio). Ce am observat insa: cei de la masa de langa noi au comandat spaghetti alle vongole si au primit alle cozze (midii in loc de scoici) dar nu au sesizat diferenta si au zis ca midiile in sine au fost foarte bune. Portiile sunt generoase, chelnerii nu foarte amuzanti si asta pentru ca, din 5 chelneri, doar unul era italian si restul nu prea vorbeau nici italiana, nici engleza.

Offff si cate v-as mai povesti! Dar timpul nu-i pierdut si sa va mai spun ceva: am pregatit o masa (masa de Florii) numai cu retete invatate in Italia si abia astept sa vi le arat! Si pentru ca am o obsesie cu pastele carbonara (in caz ca nu ati vazut deja ca am mancat carbonara aproape in fiecare restaurant in care am fost) le-am facut si pe alea, ca la Roma asa, fara strop de smantana dulce dar cu o tona de parmigiano reggiano proaspat dat pe razatoare. Un lucru e cert: povestindu-va pe unde am umblat si stand cu harta in fata, am realizat un lucru: I’m so NOT over Rome! Simt ca nu am apucat sa vad tot, ca nu am apucat sa vizitez tot ce mi-as fi dorit, ca mai am multe de degustat din bucataria romana si deci… in iunie ma intorc la Roma! Trebuie! Deja incep sa planific escapada din iunie si bineinteles ca tot spre www.vacantereduse.ro m-am indreptat, pentru ca ofertele sunt foarte bune si preturile incredibil de mici pentru Roma, la citta eterna.