.jpg)
Crema de spanac este una dintre primele retete pe care am publicat-o pe blog. De ce? Pentru ca eu am invatat sa gatesc de la mama (actuala Buni Luci) si de la buni (consacrata deja Buni Sia) iar mancarea de spanac era nelipsita din meniul copilariei noastre. Eu nu am fost foarte fascinata de desenele cu Popeye marinarul, dar fratele meu era foarte mare fan si asa a inceput obsesia lui pentru spanac. Eu, cu 5 ani mai mica decat el, am intrat in hora spanacului inca inainte de a-mi da seama cat de mult imi place. Asta e una dintre magiile de a aveam 2 copii: cand unul nu vrea sa manance ceva ii spui #HaiSaMancamImpreuna cu fratiorul mai mare si sansele ca si piticul sa prinda gustul mancarii respective sunt foarte mari :)
De aceea, cand a vazut fotografia cu spanac si ochiuri postata de Alexandra Pal pe Facebook folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna mi-am amintit de toate mesele noastre impreuna :) Desi mancam spanacul cot la cot cu Rares, nu eram deloc pasionata de oua (si acum mananc oua foarte rar) dar de fiecare data cand Buni ne facea spanac cu ochiuri, stiam ca pentru mine e un avantaj :) Ne asezam la masa si incepeau negocierile: “ce imi dai sa iti dau tie oul meu?” De obicei ceream in schimb lucruri banale, “de bun simt”, cum ar fi sa ma lase sa intru in camera lui, sa ma duca afara cu prietenii lui si tot felul de cerinte care implicau, in principiu, sa ma bage si pe mine in seama :) Rares este cu 5 ani mai mare decat mine si am devenit prieteni destul de tarziu, insa de luat cu el ma lua cam peste tot si vreau eu sa cred ca de drag...nu doar pentru ca il santajam cu ochiurile de langa spanac :)
Mai tarziu, cand am crescut si eu eram in liceu, Rares in facultate, au aparut primele telefoane mobile si era o promotie la vremea respectiva cu 5 secunde gratuite. Asa ca Rares ma lua de la scoala si in drum spre casa o sunam pe Buni si foloseam foarte util cele 5 secunde - “Buni, venim!” inchideam. “Incalzeste spanacu’!” inchideam. “Doua ochiuri mie!” inchideam. “2 ochiuri lui Dora” inchideam. Toate astea se intamplau in autobuz, in drum spre casa, pana unde aveam de mers 6 statii fix. Deja ne stiau oamenii, fie dupa disperarea cu care incercam sa dam comanda cat mai specifica pentru masa de pranz, in cele 5 secunde gratuite, fie pentru ca, hai s-o zicem p’aia dreapta: eram frumusei si simpatici amandoi :) Pana in ziua de azi spanacul ne aduce pe toti la masa impreuna, inainte ca mama sau buni sa ne spuna #HaiSaMancamImpreuna, venim dupa miros :)
Mai intai ne ocupam de spanac, care trebuie spalat frunza cu frunza, sub jet de apa rece. Ii rupem si coditele cu ocazia asta. Asta era o operatiune pe care o faceam noi cand eram mici, bine, trebuia amandoi, insa de obicei “magareata” cadea pe mine, Rares era foarte abil in a se sustrage din astfel de situatii si cum aparea mama cu 2 pungi imense de spanac, cum avea teza maine sau un munte de teme :)
Dupa ce e bine spalat si curatat, spanacul se opareste intr-o oala mare, in care punem la fiert apa cu sare. Punem spanacul numai cand apa fierbe. Punem spanacul in transe, si il lasam la oparit cateva minute, apoi il scoatem cu o spumiera, il trecem pe sub un jet de apa foarte rece, care sa opreasca procesul de fierbere si sa ne ajute sa pastram culoarea verde, frumoasa, a spanacului. Lasam tot spanacul sa se raceasca si sa se scurga foarte bine de apa intr-o strecuratoare. Il tocam apoi marunt, folosind un cutit de lemn, ca si acela pentru tocat vinetele.
Intr-o cratita incapatoare punem uleiul, apoi adaugam faina, in ploaie si amestecam bine bine, pana toata faina este desfacuta in ulei si nu mai sunt cocoloase. Puteti sa si prajiti uleiul cu faina putin, ca sa faceti ceea ce in Ardeal numim rantas, insa eu sar peste pasul asta si pun direct spanacul peste amestecul de faina si ulei, amestec bine, pun sare dupa gust si torn cam jumatate din cantitatea de lapte. Pun totul pe foc, la foc mic si las 10-15 minute sau pana spanacul incepe sa se ingroase. Adaug treptat si restul de lapte, pe masura ce se ingroasa sosul, mai pun lapte. S-ar putea sa nu fie nevoie de intreaga cantitate de lapte (1 litru), ci chiar va rog sa adaptati in functie de cat de groasa sau subtire va place sa fie crema de spanac. La ultimul clocot punem si usturoiul, curatat si trecut prin presa de usturoi sau tocat foarte fin din cutit.
Crema de urzici se face exact la fel ca si cea de spanac, insa mie, personal, nu imi place la fel de mult. Sigur, Buni a incercat de mai multe ori de-a lungul copilariei sa ne induca in eroare si facea urzici pe care ni le servea ca spanac, insa am prins-o “cu mata-n sac” de fiecare data si...a renuntat pentru ca degustatorii de spanac din familia noastra isi cunosc bine marfa :) Iar la capitolul garnitura, sigur ca puteti face orice fel de carne, insa spanacul cu ochiuri este un clasic. Acum voi stiti exact ce abilitati de negustor aveti si cate oua puteti sa negociati pe portie, fie de la bucatareasa sefa, fie de la co-meseni :)
Iti multumesc, Alexandra, ca ai postat poza cu spanacul, ca mi-ai dat sansa sa imi aduc aminte toate lucrurile dragute din copilarie si, trebuie sa recunosc, de pofta dupa ce am scris reteta din spatele pozei tale, am facut o oala mare de spanac si l-am invitat pe fratele meu la masa :) Nu uitati sa postati si voi fotografii cu mancarurile voastre preferate pe Instagram sau pe Facebook folosind hashtag-ul #HaiSaMancamImpreuna si eu gatesc retetele in sectiunea Din Poza in Farfurie, aici pe blog :)