Cum sa nu imi aduc aminte cu drag de zilele speciale in care Buni scotea “artileria grea”, respectiv apartul de facut nuci si aparatul de facut faguri. Pe vremuri se gaseau la toate magazinele de metalo-chimice, magazinele “Fierul” cum le spune Buni si acum si erau din fonta, genul de presa pe care o cumperi o data si apoi o lasi mostenire din generatie in generatie. Nucile se faceau destul de rar la noi acasa, pentru ca, asa cum spune mama “de la o varsta, nu mai ai rabdare de prajituri la bucata”, dar si cand se faceau...erau o adevarata batalie pentru ele! Buni avea presa de nuci si presa de facguri, care mai tarziu am inteles ca sunt waffles, dar eu nu le stiam asa. Le stiam de faguri si le lipeam doua cate doua cu o crema pe baza de rahat turcesc, pe care buni il dadea prin masina de tocat si facea o pasta. Un deliciu!
Acum, ca suntem atat de aproape de Craciun, m-am gandit sa imi fac si sa va fac o bucurie si sa invatam sa gatim impreuna una dintre prajiturile clasiece romanesti- NUCILE - pe care sunt sigura ca vi le aduceti aminte cu drag din copilarie :) Chiar daca este o reteta mai complicata si minuitioasa, pentru noi a fost o placere sa o gatim si sper sa fie si pentru voi, tocmai in ideea ca la o astfel de reteta se poate implica toata familia! Pentru mine, cele mai dragi retete sunt cele pe care la gatim toti impreuna inainte de a spune #HaiSaMancamImpreuna!
Mesele in familie si placerea de a manca si depana amintiri sunt esenta conceptului #HaiSaMancamImpreuna si va incurajez din tot sufletul, mai ales acum, in prag de Sarbatori, sa ii strangeti mai des pe cei dragi la masa alaturi de voi. Pana la urma, oriunde suntem, orice am devenit, familia si cei dragi raman de fapt sufletul nostru...
Punem toate ingredientele pentru blat in bolul mixerului si amestecam la viteza medie la inceput si apoi la viteza mare, pana avem un aluat omogen, foarte bine legat. Invelim aluatul in folie alimentara si il dam la rece 2 ore. Cantarim apoi 5g de aluat si facem bilute. Dupa mai multe incercari, am ajuns la concluzia ca e cel mai bine sa cantarim aluatul ca sa fim siguri ca nucile ies toate uniform. Intre timp, pana modelam noi aluatul, iningem foarte bine presa pentru nuci, asezand-o pe ochiul mare al aragazului. Inainte de prima folosire, eu ung foarte bine forma cu unt sau cu ulei, apoi, fiind un aluat pe baza de unt, nu e nevoie sa ungem la fiecare tura de nuci, dar totusi, itre 2-3 ture de nuci prefer sa ung forma, ca sa fiu sigura ca nu se lipeste. Cand forma e incinsa si bine unsa, asezam bilutele de aluat si le apasam usor cu degetul. Inchidem apoi presa cat de bine putem si lasam focul cu falacara mica. Prajim nucile 4-5 minute, intorcand presa des, ca sa fim siguri ca se rumenesc unfiform. Din cantitatile de mai sus am obtinut 160 oji de nuci, o productie chiar buna as spune eu :)
Pentru crema, dam prin blender biscuitii, nucile si crema de ciocolata, apoi adagam laptele fierbinte si esenta de rom si amestecam bine bine, pana avem o crema omogena. Lasam crema la rece pana facem nucile, pentru ca aromele sa se intrepatrunda mai bine. Buni folosea aceeasi reteta pentru crema, doar ca in loc de crema de branza punea gem de caise sau de prune. Noi ne-am “modernizat” un pic si, la cererea lui Luca, am folosit crema de ciocolata.
Cand cojile de nuci sunt gata si se racesc, folosim un cutitas bine ascutit pentru a taia excesul de aluat, ca nucile sa fie frumusele si uniforme :) Umplem apoi fiecare jumatate cu crema pe care am pregatit-o si lipim nucile.
La final nu ne ramane decat sa pudram nucile cu zahar si sa ne strangem toti la masa, sa ne bucuram de munca in echipa pentru una dintre retetele “acelea speciale”, care au cu adevarat gust de copilarie, vacanta la bunici, mese de Craciun in familie si duminicile speciale, cu prajitura de casa :)