Supele crema nu s-au gatit niciodata in familia mea, cred ca unele dintre putinele dati in care le-am mancat, copil fiind, au fost la gradinita si nu am vreo amintire speciala legata de ele, asa probabil pentru ca singura supa pe care o asteptam cu sufletul la gura in meniul saptamanal de la gradi era cea de chimen cu crutoane, atat de exotica pentru mine pentru ca TOTI din familia mea o urau, deci nu se gatea niciodata. Asa ca, supele crema nu au fost vreun mare “hit” pentru mine, pana cand Luca al meu drag mi-a spus (sau mai bine zis mi-a gangurit si m-am autosesizat eu) #HaiSaMancamImpreua niste supe crema, mami! Da da, “m-am diversificat” in ceea ce priveste supele crema alaturi de Luca, pe masura ce ii serveam lui piureuri si supe date prin blender, am inceput sa le prind si eu gustul :)
Cred ca una dintre primele supa crema de pe blog a fost cea de conopida, pe care eu insami am gatit-o avand dubii, dar a mancat toata familia si am fost linistita – supele crema incepeau sa prinda teren si la mine acasa! Apoi au urmat 2-3 tentative timide, care sa nu ii duca pe taramuri necunoscute – supa crema de legume, mai una de cartofi, mai una de broccoli, care iar a fost cu emotii, broccoli fiind o leguma “care nu creste (inca) la tara la Aschileu” deci e privita cu reticenta de Buni Sia. Dar s-a mancat si aceea, asa ca am ajuns la combinatii mult mai indraznete, de la supa picanta de morcov cu ghimbir si pana la supa crema de usturoi, care este una dintre cele mai apreciate supe de pe blog, iar la Cireasa de pe tort am gatit varianta mea de supa crema cu telina, nuci caramelizate si gorgonzola, care a fost foarte foarte areciata de musafirii mei dar si de Horia Varlan :)
Asa ca, am inceput sa prind incredere in supele mele crema si azi, inspirata de fotografia postata de Ionela pe Facebook folosind #HaiSaMancamImpreuna, am decis sa gatesc alaturi de voi Supa crema de dovlecei cu niste super crutoane din ciabatta!
Intr-o craticioara de min 2 litri, incingem uleiu de masline si calim ceapa, cu putina sare, pana devine translucida. Adaugam si cartofii si usturoiul si le calim impreuna, la foc foarte mic, 2-3 minute. In timpul acesta, ne ocupam de dovlecei, pe care ii taiem pe jumatate, fara a-i curata de coaja (dar ii spalam foarte bine) si, cu ajutorul unei lingurite, indepartam partea cu semintele. Apoi ii taiem bastonase si, cu ajutorul de nadejde al micului mei masterchef, care se implica in orice gateim acasa, am reusit si sa taiem dovleceii in cubulete si sa ii punem in craticioara, peste cartofi :)
Amestecam bine bine, condimentam cu sare si piper dupa gust si turnam apa cat sa acoepre bine dovleceii. Lasam supa sa fiarba 20-25 minute, la foc mediu, sau pana dovleceii si cartofii sunt fierti. Daca apa scade prea mult, mai adaugam putina, in functie si de cat de groasa sau de lichida dorim sa fie supa crema. Cand totul e fiert, punem in actiune blenderul, o alta operatiune pe care Luca o iubeste si facem supa...crema :) Daca doriti, acesta e momentul sa adaugati si putina smantana dulce in supa, dar eu prefer sa adaug putina smantana fermentata in supa, in momentul servirii, pentru ca supa sta mai bine, cateva zile la la frigider, daca nu are smantana adaugata de la bun inceput.
Cat timp fierba supa, noi ne ocupam de crutoane: taiem ciabatta felii mai groase, le asezam in tava pe hartie de copt si le stropim bine cu ulei de masline. Un truc bun este sa puneti uleiul de masline intr-o sticluta curata, cu pulverizator, folosita numai in acest scop. Asa, puteti pulveriza uleiul foarte usor, fie ca e vorba de crutoane, fie in geneal, cand vreti sa ungeti carnea, sa coaceti clatite etc. Punem ulei, insa controlam foarte usor cantitatea folosita prin pulverizare :) Condimentam apoi crutoanele cu sare, piper, praf de usturoi (sau usturoi proaspat, trecut prin presa de usturoi sau dat pe o razatoare fina) si paprika afumata. Dam crutoanele la cuptorul incins la 200°C si le lasam 8-10 min sau pana sunt frumos rumenite si foarte crocante. Daca doriti, in ultimele 2 linute de coacere, pe puteti presara cu parmesan proaspat razuit, pentru un plus de aroma.
Asa arata la final supa noastra crema de dovlecei cu super-aromatele crutoane, pe care Luca le mananca pe post de gustari, in loc de biscutii cumparati :) Iar supa? Supa a avut un succes nebun cand am chemat toata familia la masa cu deja traditionalul #HaiSaMancamImpreuna :) Sa va fie de cel mai bine, sper nu doar sa incercati reteta si sa mancati supa alaturi de cei dragi voua, dar si sa ii implicati in pregatitrea ei, asa cum am facut eu cu piticul meu. Gatind alaturi de familie, petrecem impreuna momente minunate, cladim amintiri si, la final, mancarea are un altfel de gust cand e presarata cu putin din dragostea si pasiunea fiecaruia din cei care au contribuit la gatirea ei :)