Rasturnata este una dintre primele retete pe care le-am postat pe blog si este una dintre retetele cele mai dragi mie. Mi-a fost sugerat de diversi ca as putea sa sterg anii 2007-2008, cei de inceput ai blogului, pentru ca retetele de atunci nu mai sunt competitive acum din punct de vedere al pozelor si uneori a ingredientelor folosite. Nu am de gand sa fac asta din mai multe motive: acele retete sunt facute cu acelasi drag si acelasi suflet ca si cele recente, sunt retete bune, incercate si iubite de multi cititori, iar anii 2007-2008 sunt cei care mi-au dat inceputul in blogging culinar si care m-au adus unde sunt acum. Am invatat foarte multe, am investit intr-un aparat foto mai bun, am invatat sau macar am incercat sa fac poze din ce in ce mai bune pentru voi. E ca si cum as renega de unde am inceput si nu vreau sub nicio forma sa fac asta. Ce imi doresc sa fac insa este sa reiau unele retete de atunci, respectiv cele care s-au bucurat la vremea respectiva si nu numai de succes in randul vostru, cei care ma cititi cu drag zi de zi, asa ca le voi reface, cu poze mai frumoase, renuntand la unele ingrediente pe care le foloseam atunci si pe care nu le mai folosesc acum etc.
Ok, acestea fiind spuse, sa va povestesc acum despre reteta de maqluba pe limba ei, rasturnata pe limba noastra. Pe vremea cand era rau vazut daca nu chiar interzis sa ai prieteni arabi, majoritatea prietenilor tatalui meu erau arabi, studenti la medicina pe care i-a cunoscut in spitalul in care facea dializa. Si fie vorba intre noi, cand a fost nevoie de prieteni adevarati, respectiv cand a murit tata, prietenii lui arabi au fost dintre cei mai apropiati familiei noastre si ne-au ajutat din toate punctele de vedere. Asta ca sa vedeti ca stereotipurile nu sunt de cele mai multe ori adevarate. Intr-o buna zi (ca-n povesti, asa), ne-au invitat la masa, au gatit ei ce ai gatit (mirosea totul absolut bestial), apoi ne-au invitat pe toti sa stam turceste, pe jos, si au pus in mijlocul camerei o musama imensa. Apoi au adus oala si au turnat-o pe musama, in fata noastra. Desi eram foarte mica atunci, imi amintesc de mirosul absolut extraordinar dar si de bucuria ca, in sfarsit ERA VOIE sa mancam cu mana! Asa am mancat si a fost foarte bun. “Arabeii” cum le spuneam noi au plecat fiecare la casa lui, insa noua ne-au ramas retetele lor si amintirile cu ei. Iar rasturnata a devenit mancarea noastra preferata. Cand mama era plecata o perioada mai lunga si eu inca nu ma indeletniceam cu treburile bucataresti, primul lucru cand venea acasa era sa ne faca o rasturnata imensa, din care mancam pana explodam si de fiecare data ne gandeam la tata, la cat de mult ii placea, la cat de fericit a fost alaturi de prietenii de pe alte meleaguri si cat de dor ne e de el, de ei.
Ingrediente pentru 6-8 persoane:
– 12 copanele de pui (cam 2 de persoana)
– 2 vinete mari
– 3-4 cartofi mari (cam 1 kg asa)
– o conopida (medie)
– 2 capatani de usturoi
– 500 ml ulei
– 250g orez
– sare, condimente arabesti (baharat, zaatar, mixuri de condimente etc), toate dupa gust
Mai intai punem carnea la fiert in 4-5 litri de apa cu sare si condimente dupa gust. Pana fierbe carnea, taiem vinetele felii (cam de 1 cm grosime) si intr-o sita punem un strat de felii de vinete, le saram, alt strat, il saram si pe acesta pana terminam vinetele. Punem deasupra un capac si le lasam asa 15-20 minute pana lasa apa. Tamponam apoi fiecare felie de vanata cu hartie curata de bucatarie.
Acum avem doua variante: ori le prajim in ulei, pana se rumenesc bine, ori le punem intr-o tava, pe hartie de copt si le dam la cuptor, la 180°C, 10 minute pe fiecare parte, pana sunt moi. Sincer vorbind, sunt mai bune prajite in ulei, dar mai sanatoase la cuptor… alegerea este a voastra. Conopida am prajit-o pentru ca sincer e mult mai buna asa si spre deosebire de vinete, conopida nu trage atat de mult ulei, apoi am scos-o pe hartie, sa absoarba surplusul de ulei.
Dupa ce fierbe carnea, o scoatem din apa in care a fiert, dar nu aruncam apa. Punem orezul intr-un vas si il acoperim cu supa fierbinte. Il lasam asa 20 minute, pana se umfla orezul. Intre timp, curatam si taiem cartofii felii si ii prajim, ca pe chipsuri. La fel, cartofii se pot face la cuptor. Acum avem toate ingredientele pregatite, putem incepe asamblarea: intr-o oala incapatoare punem ulei cat sa acopere fundul oalei, apoi carnea, apoi un strat subtire de orez (nu tot orezul).
Acum urmeaza sa punem in straturi: vinetele, usturoiul si conopida. Saram si condimentam fiecare strat dupa gust. La final punem orezul care ne-a ramas si turnam peste supa in care a fiert carnea, insa nu toata, ci numai cat sa acopere orezul. Fara a pune capac, dam tava la cuptorul incins la 200°C si lasam 30-40 minute, sau pana orezul e fiert (pe testate).
Dupa ce o scoatem din cuptor (atentie, daca mai e nevoie, mai punem cate un strop de supa in timpul coacerii, dar nu exagerati, altfel va fi prea “apoasa”), rasturnam tava pe un platou intins. Lasam asa 15-20 minute sau pana se raceste putin, astfel isi va pastra forma.
Acum despre ultimul pas, nu stiu sincer ce sa va spun, pentru noi a fost cam greu sa asteptam, de asta nici nu am facut-o… asa ca nu a ramas un turn babel si mai degraba ne-am ales cu un turn din Pisa, dar gustul e acelasi, orice ar fi. Si daca va vine sau nu sa credeti, am fost 7 persoane la masa si am reusit sa dam gata tot. Inainte sa va las cu pozele de final e musai sa va mai povestesc ceva: dupa cum vedeti, am o tava speciala pentru rasturnata, pe care ne-a facut-o bunicul meu, care era un om deschis la minte si la suflet, care i-a apreciat si iubit pe prietenii nostri si a admirat in mod deosebit bucataria lor exotica. Asa ca a vrut sa o incurajeze pe mama sa gateasca rasturnata si i-a facut o tava speciala pentru asta. Ufffff, acuma v-am povestit de toate si sper ca nu v-am plictisit, dar asa sunt eu din cand in cand, ma ia nostalgia si “dau din casa”. Sper sa incercati insa reteta, pentru ca merita, pentru ca e “altceva” si pentru ca puteti impresiona cu ea invitatii, asta daca nu lesina cand le rasturnati in fata o oala cu mancare 🙂 Sa va fie de bine!
Teo iti multumesc pentru reteta…am facut-o in urma cu 2sau 3 ani cred de mai multe ori la rand….este foarte buna..chiar am un var care si in ziua de azi ma intreaba cand ii mai fac "rasturnata"iar cei ce nu stiu despre ce este vb se uita ciudat….chiar mi-ai dat o idee buna pentru weekend
Waw ! ce bunatate ai facut aici !nici nu ma mir ca s-a mancat la foc automat…cui ar putea sa-i reziste? Cu siguranta, pe mine m-ai convins s-o incerc si asta cat de curand.
pupici si sa va fie de bine!
Am apreciat atat reteta cat si povestea!:)
Multumim de reteta si de poveste.Delicioase!
Pare delicios.Multumesc pentru reteta.
Ma bucur din suflet ca va place, am simtit ca e nevoie sa refac reteta pentru poze si sa o aduc din nou la lumina, pentru ca merita 🙂 va imbratisez cu drag 🙂
Buna, eu stiu ca in loc de usturoi se pune ceapa, iar la masa se serveste cu iaurt si/sau salata de rosii respectiv tabouli ;)unchiul meu este arab si am invatat foarte multe de la el. o zi buna!
da, sunt mai multe variante de maqluba, in functie de zona din care provine reteta. Dupa cum spuneam, reteta mea e din zona Palestina si stii cum e, nici in Romania nu e la fel ciorba de burta de la un bucatar la altul, de la o zona geografica la alta, daramite in lumea araba, care e mult mai vasta 🙂
Se pare ca azi aceasta va fi masa noastra 🙂 arata super bine, si parca ii si simt mirosul.. dar Teo, conopida o dau prin faina sau ou sau ceva inainte..? sau vanata..? sau se prajesc asa simple? se simte tare gustul de vinete? te intreb pt ca mofturosul meu nu mananca vanata decat daca e facuta cu maioneza.. dar stii ce? eu oricum fac rasturnata asta pt ca eu am pofta pe ea! daca nu ii va placea este paine cu unsoare :)) te pup, Lavinia
Lavinia, sa stii ca nimic nu e dat prin faina, toate legumele sunt spalate foarte bine si apoi prajite in ulei 🙂 P.S. Pita cu unsoare e o alternativa mereu la indemana :)) te pup si eu!
buna ..daca reteta e din Palestina,atunci musai se mananca cu iaurt;la arabi labaneh ( iaurtul pe romaneste ) e nelipsit la mancarurile cu orez.
iti spune asta o romanca maritata cu un palestinian de 17 ani !
*pe fundul oalei nu se pune ulei daca se prajesc vinetele ,ele oricum isi lasa grasimea absorbita prin prajire, de obicei se pun 2-3lg din supa de pui, apoi rondelele de cartofi.
*orezul se pune TOT ultimul ,altfel riscam ca stratul de orez pus la mijloc sa se fiarba prea tare,spargandu-se bobul.
*magluba se fierbe INTOTDEAUNA pe ochiul de aragaz la foc minim,acoperita oala cu un prosop iar apoi pus capacul ( fierberea dureaza si o ora ,depinde de cantitate ).
* exista mai multe variante de magluba,fiecare familie face dupa preferintele ei, se poate inlocui puiul cu pestele ,sau limbi de miel,iar in loc de vinete si conopida se pot pune alte legume ( ardei ,cartofi,morcovi, sau ceapa mai multa taiata julien si inabusita in prealabil ).
preferata mea si a familiei mele ramene cea cu vinete si conopida !
Teo,draga mi-ai cam facut pofta de o magluba asa ca duc repede la congelator sa scot ingredientele.
sper ca nu te-am deranjat cu comentariul meu ,ramane la aprecierea ta daca-l afisezi sau nu !
LUMINITA
imi ploua in gura,neaparat trebuie sa o incerc . bravo draga mea Teo,pupici!!!
Buna Teo! Este prima oara cand scriu un comentariu desi iti folosesc blogul pe post de carte de bucate de mai bine de doi ani!! Am incercat o gramada de retete care de fiecare data fara exceptie au iesit grozav si care m-au ridicat la rangul de mare bucatareasa in ochii sotului meu!;) Reteta de maqluba am incercat-o acum ceva timp cand cautam ceva sa mai schimb clasicul pilaf si sa il fac pe sotul meu fericit, cum e mare fan de orez gatit in orice fel… Tin sa spun ca m-am indragostit de reteta asta! Pur si simplu nu ne puteam opri din mancat desi eu nu sunt o mare mancacioasa! E o nebunie iar sotul meu apreciaza cel mai mult modul in care se serveste,rasturnata pe o tava! Zice ca e cel mai bine asa, e mai convivial si ma pune sa fac maqluba de cate ori vine cineva in vizita (nu ti-am spus ca sotul e francez si locuim in Franta dar ii place mai mult cand gatesc cate o reteta de pe blogul tau decat cand gatesc ‘frantuzeste’)!:)) Iti multumesc mult ca imparti cu noi toate retetele acestea super si iti urez multa sanatate si inspiratie sa ne bucuri papilele cat mai mult timp!!
Georgiana, multumesc de comentariu, multumesc ca ma citesti si incerci retetele 🙂 sa va fie de bine de toate mancarurile incercate de aici si nu numai si mai ales sa imi scrii mai des, ma bucur cand oamenii care incearca frecvent retetele mele imi trimit feedback. Te pup 🙂
Am facut astazi reteta ta convinsa de poveste – imi plac lucrurile care spun o poveste Nu am gasit vanata si am inlocuit-o cu ardei si morcovi prajiti la fel…cred ca vanata ii da un gust mai aparte, dar oricum este o mancare pe care sa o mananci pana plesnesti. Am mancat o portie imensa si mie nu imi place orezul
Stratul de cartofi unde intra, peste cel de vinete?
unde vrei tu mai putin sus, unde vine orezul
Azi am gatit-o pentru prima oara. 🙂
Desi dureaza cam mult pregatirea si ei , merita . E foarte gustoasa ! E un mix de arome ddeosebit ! Multumesc ca ai postat aceasta reteta !
mancarea mea preferata de cate ori gatea mama ma2luba era prima la masa… este cea mai buna mancare.
Eu si sotul meu facem azi magluba dupa reteta dvs.O reteta ca lumea si ‘ingrediente’ simpatice.
Multumesc si mult spor va doresc! 🙂
Gatesc reteta asta de atata timp incat a devenit reteta preferata si asteptata a familiei mele si t iubim nespus pt asta….a fost prima reteta incercata de pe blogul tau prin 2008 si nu o sa mai renunt niciodata la ea….si de fiecare data cand ma intorc sa vad daca mai uit cv ma bucur ca ai impartasit aceasta minune….sa ai un weekend minunat
Luana, mi-ai inseninat ziua cu comentariul tau 🙂 Multumesc din suflet! Pup!
si noi te pupam si te imbratisam tare tare si p tn si pe Lux
Buna.super reteta am sa o fac azi.usturoiul il calesc putin?o zi minunata!
Buna 🙂 Nu nu, nu este nevoie sa calesti usturoiul, se gateste foarte bine la cuptor 🙂
Bună seara Teo 🙂 să nu care cumva sa ștergi vreo rețea din anii anteriori,cei de inceput pentru ca eu te-am descoperit recent si sincer am tot încercat rețete tale și chiar imi ies și sunt extrem de ușor de făcut, iar gustul este deosebit felicitări pentru munca depusă si keep up the good work
Multumesc, Gabriela. Nu, nu le voi sterge niciodata, sunt parte din mine.